Armata otomană era un sistem complex de recrutări şi serviciu local. În armata otomană, cavaleria uşoară era înima armatei, şi era formată din militari cărora li se ofereau feude în schimbul obligaţiilor militare numite timar. Cavaleriştii foloseau arcurile, şăi, săbiile scurte şi foloseau tactici similare cu cele ale mongolilor nomazi. În vremurile vechi, armata otomană se număra printre cele mai avansate forţe de luptă din lume, fiind prima care a dotat infanteria cumuschete . Corpul ieniciresc era corpul de elită al armatei şi asigura garda personală a sultanului. După secolul al XVII-lea însă, armata otomană a încetat să mai fie o armată modernă datorită lipsei reformelor, în special datorită corupţiei în cadrul corpului ienicerilor. Desfiinţarea corpului ienicerilor din 1826 nu a rezolvat problemele armatei turceşti, iar în războiaele care au urmat cu Rusia, armata otomană a resimţit din plin lipsa tehnologiilor şi armelor moderne.
Modernizarea Imperiului din secolul al XIX-lea a început cu armata. Armta a fost prima care a angajat experţi străini şi care a trimis ofiţeri tineri pentru instruire în ţările Europei Occidentale. Au fost importate noi tehnologii şi arme din Germania şi Anglia, aşa cum au fost tunurile, avioanele sau navele de luptă moderne. Totuşi, armata otomană era mult rămasă în urma forţelor militare ale puterilor europene.
Multumin Wikipediei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu